Diagnosticul logopedic se realizeaza in urma unor examene generale care stabilesc nivelul limbajului prin rezolvarea scalei de evolutie ce au ca scop stabilirea comportamentului verbal din etapa 0-3 ani.Mai poate fii folosit testul lui Zazzo de definire a 10 cuvinte:
1. Ce este un scaun? 6. Ce este marul?
2. Ce este o papusa? 7. Ce este o masa?
3. Ce este un cal? 8. Ce este ploaia?
4. Ce este o gaina? 9. Ce este mama?
5. Ce este o furculita? 10. Ce este soferul?
Prognosticul este in general bun. Intarzierile de limbaj dispar o data cu varsta, in cele mai multe cazuri fara nici o amprenta. In functie de etiologie si forma clinica poate fi determinata durata disparitiei intarzierii. Formele sechelare au o evolutie diferita in functie de profunzimea si sediul leziunii.
In jurul varstei de 6-7 ani receptivitatea copilului la tratamentul logopedic creste obtinandu-se un salt.
In tratamentul formelor psihogene pot aparea dificultati care nu pot fi prevazute.
Activitatea terapeutica:
Cerinte terapeutice;
Comunicarea logopedului cu familia in vederea:
- cunoasterii atitudinii membrilor familiei fata de deficienta de vorbire;
- imbunatatirii atitudinii familiei intr-un mod favorabil corectarii copilului.
- colaborarea cu educatorii si profesorii in vederea recuperarii limbajului copilului.
Crearea unor relatii socio-afective favorabile:
- intre copil si logoped;
- in mediul familial;
- in cadrul grupului in care este integrat copilul;
Crearea unei motivatii necesare corectarii vorbirii.
Implementarea terapiei la o varsta cat mai mica, deoarece, daca se prelungeste nedezvoltarea limbajului pana la intratrea in scoala, copilul va fi supus la presiuni pentru a realiza doua cerinte principale:
- sa recupereze limbajul nefixat la varsta potrivita
- sa corespunda cerintelor impuse de procesul de invatare;
Adaptarea schemei de terapie nivelului limbajului, varstei copilului si factorilor etiolagici care au determinat intarzierea de limbaj.
Obiectivele activitatii terapeutice:
- Complexitatea exprimarii prin alungirea frazei si corectitudinea acestora;
- Expresivitatea vorbirii;
- Dezvoltarea vocabularului;
- Activizarea vocabularului pasiv;
- Dezvoltarea capacitatii de a verbaliza intamplarile traite si cunostintele insusite.
Etapele activitatii terapeutice:
1.Psihoterapia precede celorlalte procedee si se exercita pe toata durata terapiei.
Ea urmareste:
- conflictele existente in relatiile sociale ale copilului care trebuie diminuate sau chiar eliminate;
- exercitii pentru stabilizarea echilibrului afectiv si neuropsihic al copilului;
- inlaturarea fenomenului de fixare a atentiei copilului asupra propriei vorbiri;
- imbunatatirea relatiilor afective ale copilului;
- dezvoltarea motivatiei pentru comunicare verbala prin antrenarea copilului in activitatii adaptate varstei
- folosirea muzicii in exercitiile fonetice.
2. Stimularea lingvistice are in vedere:
- corectitudinea si claritatea exprimarii;
- comunicarea verbala permanenta a parintiilor cu copilul;
- vorbirea afectiva a parintilor;
- moderatia tonalitatii vorbirii;
- adaptarea materialului verbal folosit la nivelul intelegerii copiilor.
Din acest motiv, vor fi inlaturate din preajma copiilor:
- persoanele cu tulburari de limbaj
- persoanele obosite, irascibile, nervoase.
Totodata, se vor evita:
- suprasolicitarea relationala a copilului;
- despartirea de parinti in primii 3 ani.
